Pentru ca sa fie cat se poate de proaspata relaterea, scriu acum, la o ora dupa ce am ajuns din Ucraina.
Desi ardeleanca, sunt studenta in Iasi la Universitatea de Arte "George Enescu" in anul I. Am terminat seminarul teologic la manastirea Prislop si incepand din clasa a X-a am suferit mari dureri de spate care se rasfrangeau si asupra picioarelor si, in momentele de criza, ramaneam imobilizata la pat, fara a putea macar sa ma ridic sau sa ma deplasez singura; iar dupa ce durerile se mai risipeau era mai bine, insa tot foarte greu pentru a ma aseza in genunchi, a face inchinaciuni sau metanii, a sta mult in picioare ori pe scaun. Oricum, m-am straduit si Dumnezeu a binecuvantat sa ma tin de scoala si chiar sa particip la doua olimpiade nationale de religie premiate cu locul I si respectiv II. Toate vacantele le petreceam in spitale sau centre de recuperare, dupa care contiunuam cu calmante. Asa au trecut ultimii doi ani de liceu, dupa care-dorinta mea ce mai mare a fost sa vin la facultate in Iasi ptr a studia muzica psaltica. De la inceputul anului Universitar si pana in prezent am mai avut de suferit, insa ceea ce ma motiva sa merg inainte era dragostea de muzica. In urma cu 2 saptamani am fost din nou la niste analize ma amanuntite la coloana vertebrala, iar verdictul a fost taios: operatie. Nu am acceptat tocmai din dorinta de a nu pierde cursurile, asa ca am amanat pana la vara. Si iata-ma in semestru II, cand intr-o zi primesc un sms(de la un coleg, caruia sa-i dea Dumnezeu sanatate) in timpul unui curs: vino in pelerinaj la Kiev. Eu, luata prin surprindere m-am opus, binestiind ca urmeaza o sumedenie de examne, insa dupa cateva insistente, am cedat si am zis: vin, ca doar nu voi fi nici prima si nici ultima studenta care nu merge o saptamana la cursuri. In cateva clipe era gata bagajul si am plecat. In sinea mea am zis: Moastele sfintilor ma vor vindeca! Am zis pur si simplu din instinct, fara sa cuget prea mult si fara sa imi revina gandul de mai multe ori. Si m-am vazut in fata atator icoane facatoare de minuni si in fata atator sute de moaste ale sfintilor, incat nici nu am mai pus la indoiala ca nu ma voi intoarce sanatoasa!
Desi am o fobie de apa, totusi la Lacul Sf Ana de langa Lavra Poceaev m-am aruncat in apa aceea rece de vreo 4 grade Celsius,pe o vreme in care sufla si vantul si am simtit cum ma incalzesc. Ce voi mai spune de celelalte multe locuri ceresti de pe pamant in care s-au nevoit ingerii in trup, sfintii, si pe care le-am vizitat?!?(manastiri, pesteri, pustietati).
Spre sfrasitul pelerinajului am simtit cum pot sa fac metanii in fata sfintelor icoane, sa ma inchin pana la pamant si sa calatoresc fara sa anchilozez si fara macar sa imi mai fie frica de anumite miscari care solicitau coloana in mod deosebit. Momentan ma mai dor putin picioarele, insa abia astept sa revin in Ucraina si sunt convinsa ca nici acestea nu ma vor mai impiedica sa continui ceea ce e drag inimii mele: sa cant!
MINUNAT ESTE SFANTUL SFINTILOR, DUMNEZEU, INTRU SFRINTII SAI!
Desi ardeleanca, sunt studenta in Iasi la Universitatea de Arte "George Enescu" in anul I. Am terminat seminarul teologic la manastirea Prislop si incepand din clasa a X-a am suferit mari dureri de spate care se rasfrangeau si asupra picioarelor si, in momentele de criza, ramaneam imobilizata la pat, fara a putea macar sa ma ridic sau sa ma deplasez singura; iar dupa ce durerile se mai risipeau era mai bine, insa tot foarte greu pentru a ma aseza in genunchi, a face inchinaciuni sau metanii, a sta mult in picioare ori pe scaun. Oricum, m-am straduit si Dumnezeu a binecuvantat sa ma tin de scoala si chiar sa particip la doua olimpiade nationale de religie premiate cu locul I si respectiv II. Toate vacantele le petreceam in spitale sau centre de recuperare, dupa care contiunuam cu calmante. Asa au trecut ultimii doi ani de liceu, dupa care-dorinta mea ce mai mare a fost sa vin la facultate in Iasi ptr a studia muzica psaltica. De la inceputul anului Universitar si pana in prezent am mai avut de suferit, insa ceea ce ma motiva sa merg inainte era dragostea de muzica. In urma cu 2 saptamani am fost din nou la niste analize ma amanuntite la coloana vertebrala, iar verdictul a fost taios: operatie. Nu am acceptat tocmai din dorinta de a nu pierde cursurile, asa ca am amanat pana la vara. Si iata-ma in semestru II, cand intr-o zi primesc un sms(de la un coleg, caruia sa-i dea Dumnezeu sanatate) in timpul unui curs: vino in pelerinaj la Kiev. Eu, luata prin surprindere m-am opus, binestiind ca urmeaza o sumedenie de examne, insa dupa cateva insistente, am cedat si am zis: vin, ca doar nu voi fi nici prima si nici ultima studenta care nu merge o saptamana la cursuri. In cateva clipe era gata bagajul si am plecat. In sinea mea am zis: Moastele sfintilor ma vor vindeca! Am zis pur si simplu din instinct, fara sa cuget prea mult si fara sa imi revina gandul de mai multe ori. Si m-am vazut in fata atator icoane facatoare de minuni si in fata atator sute de moaste ale sfintilor, incat nici nu am mai pus la indoiala ca nu ma voi intoarce sanatoasa!
Desi am o fobie de apa, totusi la Lacul Sf Ana de langa Lavra Poceaev m-am aruncat in apa aceea rece de vreo 4 grade Celsius,pe o vreme in care sufla si vantul si am simtit cum ma incalzesc. Ce voi mai spune de celelalte multe locuri ceresti de pe pamant in care s-au nevoit ingerii in trup, sfintii, si pe care le-am vizitat?!?(manastiri, pesteri, pustietati).
Spre sfrasitul pelerinajului am simtit cum pot sa fac metanii in fata sfintelor icoane, sa ma inchin pana la pamant si sa calatoresc fara sa anchilozez si fara macar sa imi mai fie frica de anumite miscari care solicitau coloana in mod deosebit. Momentan ma mai dor putin picioarele, insa abia astept sa revin in Ucraina si sunt convinsa ca nici acestea nu ma vor mai impiedica sa continui ceea ce e drag inimii mele: sa cant!
MINUNAT ESTE SFANTUL SFINTILOR, DUMNEZEU, INTRU SFRINTII SAI!
