HARKOV-CATEDRALA BUNA-VESTIRE
Sfântul Atanasie Patelarie s-a născut în anul 1580 în oraşul Rethimno din insula Creta, primind la botez numele de Alexios. După ce studiază la înaltele şcoli din insula natală, Alexios intră în viaţa călugărească, mai întâi la Mănăstirea „Sf. Ecaterina“ din Muntele Sinai, unde va fi călugărit cu numele de Anania, iar mai apoi la Mănăstirea „Sf. Atanasie“ din Tesalonic. În scurt timp ajunge la Muntele Athos, intrând în obştea Mănăstirii Esfigmenu (sau Xeropotam). De aici pleacă în pelerinaj la Locurile Sfinte şi la vechea mănăstire din Sinai. Sfârşindu-şi călătoria, se întoarce în Sfântul Munte, găsindu-şi un loc retras aproape de Kareia, unde petrece în rugăciune, post şi priveghere.
Aici este hirotonit ieromonah, primind numele de Atanasie.În anul 1626, o veche scriere grecească arată că Sfântul Atanasie se afla în Ţara Românească, unde profesa ca dascăl pentru fii de boieri.Datorită virtuţilor şi cunoştinţelor sale, patriarhul ecumenic Chiril Lucaris îl cheamă pe Sfântul Atanasie la Constantinopol. În anul 1631 este ales Mitropolit al Tesalonicului, iar trei ani mai târziu, pentru scurtă vreme, Sfântul Atanasie va ocupa şi scaunul patriarhal al Constantinopolului.
Pe când încă era mitropolit al Tesalonicului, Sfântul Atanasie a avut de înfruntat presiunile orânduirii turce, care cerea noi taxe. A suferit chinuri şi umilinţe care îl fac să părăsească eparhia şi să ia calea pribegiei. Ajunge la Roma, dar aici este profund dezamăgit: i se cerea să accepte şi să iscălească o mărturisire de credinţă catolică în schimbul ajutorului pe care-l sperase.
Sfântul Ierarh va găsi însă sprijin şi ocrotire în Ţara Moldovei.
Cu învoirea voievodului Vasile Lupu şi cu încuviinţarea Sfântului Mitropolit Varlaam al Moldovei, patriarhul ecumenic Atanasie este găzduit la Mănăstirea „Sfântul Nicolae“ din Galaţi, în anul 1642, unde va sluji până prin 1653, când pleacă după ajutoare în Rusia.
Un călător contemporan cu Sfântul Atanasie, diaconul Paul de Alep, ne informează că patriarhul Atanasie avea în grija sa şi păstorirea credincioşilor din Brăila, oraş aflat sub stăpânire otomană şi unde se găsea sediul Mitropoliei Proilaviei.
Cu siguranţă că mitropolitul îi încredinţase Sfântului Atanasie dreptul de a hirotoni preoţi şi diaconi, pentru partea de sud a Moldovei, şi de a îndruma viaţa credincioşilor de la Dunăre. Sfântul Ierarh se îngrijea şi de biserica Mănăstirii „Sfântul Nicolae“, pe care, într-o scrisoare înmânată ţarului Rusiei, în vara anului 1653, o numeşte „mănăstirea mea de la Galaţi“.
Deşi avea o vârstă venerabilă (74 de ani), multele trebuinţe ale mănăstirii îl determină pe fostul patriarh să plece în Rusia, sperând în ajutorul ţarului.
Pe drumul de întoarcere spre Galaţi, în anul 1654, obosit de greutatea drumului, Sfântul Atanasie îşi dă sufletul în mâinile lui Dumnezeu la Mănăstirea „Schimbarea la Faţă“ din Lubensk, în Rusia Mică (Ucraina de astăzi), la 5 aprilie 1654, în a treia zi a Sfintelor Paşti. Înveşmântat cu toate însemnele ierarhice, este înmormântat în jilţ, fiind înhumat într-un mormânt săpat sub soleea bisericii, în faţa sfântului altar. Acest mod de îngropare l-a făcut cunoscut pe Sfântul Atanasie în lumea slavă sub denumirea de Atanasie sideaşcii, adică „sfântul care şade“ (stă pe tron).
După opt ani de la mutarea sa la veşnicele lăcaşuri, prin descoperire dumnezeiască, trupul fericitului patriarh Atanasie s-a aflat neputrezit. Cu binecuvântarea mitropolitului Kievului, sfintele moaşte au fost aşezate cu mare cinste şi evlavie în partea dreaptă a bisericii, în ziua de 1 februarie 1662, iar pomenirea sa s-a hotărât a se face în fiecare an, la 2 mai, ziua cinstirii Sfântului Atanasie cel Mare.Tot in aceasta catedrala se mai afla moastele a doi sfinti :Alexandru si Marcu.
Astăzi, sfintele sale moaşte, care săvârşesc multe minuni, se păstrează în Catedrala „Buna Vestire“ din Harkov, într-o raclă aşezată lângă altarul din partea dreaptă a sfântului lăcaş.
Cinstit la Dunărea de Jos
Deşi puţin cunoscut în rândurile credincioşilor gălăţeni, Bunul Dumnezeu, „Cel ce este minunat întru Sfinţii Săi“, l-a readus pe Sfântul Atanasie în evlavia creştinilor de la Dunărea de Jos.
Astfel, în data de 12 octombrie 2000, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului împreună cu patriarhul de vie memorie al Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, au binecuvântat o placă omagială pe peretele de la intrarea în Biserica „Sfântul Nicolae“, pe care este gravată următoarea inscripţie: „În această biserică a slujit între anii 1642-1653 patriarhul ecumenic Atanasie Patelarie, alungat de turci de pe tronul Constantinopolului, stabilindu-şi reşedinţa în chiliile Mănăstirii „Sfântul Nicolae“, cu îngăduinţa voievodului Moldovei - Vasile Lupu. S-a aşezat această comemorativă placă astăzi, 12 octombrie 2000, de către Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, şi de Preafericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, din iniţiativa Preasfinţitului Casian, Episcopul Dunării de Jos“.
Prima slujbă închinată Sfântului Atanasie în ţara noastră s-a săvârşit în Biserica parohială „Sfântul Nicolae“ din Galaţi, în zilele de 1-2 mai 2004, la care a participat şi chiriarhul Dunării de Jos.
Apoi, ca urmare a unei intense corespondenţe purtate, începând cu anul 2003, între Înalt Preasfinţitul Mitropolit Nicodim al Harkovului şi Bogoduhovului şi Preasfinţitul Episcop Casian, ierarhul ucrainean a răspuns cu bunăvoinţă solicitării chiriarhului Dunării de Jos şi a oferit în dar o frumoasă icoană a Sfântului Atanasie, în care se păstrează şi o părticică din moaştele sfântului ierarh.
În luna octombrie a anului 2004, o delegaţie a Eparhiei Dunării de Jos a efectuat un pelerinaj la Harkov, de unde a adus la Galaţi cinstitele moaşte mult aşteptate. Sfintele moaste au fost primite cu mare entuziasm la Catedrala episcopală, în ziua de 26 octombrie 2004, de către Preasfinţitul Casian, înconjurat de preoţi, monahi, reprezentanţi ai autorităţilor locale, studenţi, seminarişti, profesori şi elevi şi numeroşi credincioşi.
După 350 de ani de la mutarea la Domnul, Sfântul Atanasie a intrat, astfel, în calendarul spiritual al zonei Dunării de Jos. Sfintele sale moaşte sunt venerate an de an de mii de credincioşi, atât la ziua de prăznuire a sfântului, cât şi cu prilejul altor pelerinaje, procesiuni şi manifestări creştine. Biserica Mănăstirii „Sf. Nicolae“ din Galaţi, astăzi biserică parohială, a primit ca ocrotitor spiritual şi pe Sfântul Atanasie, iar, la iniţiativa ierarhului locului, o nouă biserică, construită în cartierul Micro 18 din Galaţi, a fost închinată ocrotirii aceluiaşi mare ierarh şi sfânt al Bisericii Ortodoxe.
Din darul lui Dumnezeu, credincioşii de aici îl au din nou printre ei pe Sfântul Atanasie, prin părticica moaştelor sale, dar şi prin binecuvântarea şi ocrotirea sa. Ca şi la Harkov, şi la Galaţi, dreptmăritorii creştini se roagă neîncetat Sfântului Ierarh Atanasie, iar sfântul le vine grabnic în ajutor, căci, an de an, o minune se întâmplă mereu la sfintele sale moaşte: slujitorii care schimbă sfinţitele veşminte arhiereşti ale Sfântului dau mărturie că, de fiecare dată, tălpile ciorapilor de lână pe care le pun în picioarele sfântului sunt tocite şi găurite, deşi celelalte odăjdii sunt neatinse - Sfântul „aleargă“ în continuare spre ajutorul celor ce îl cheamă în rugăciune
Sfânta Împărăteasă Anastasia cea milostivă
Marea Ducesă Alexandra Petrovna s-a născut la
02 Mai 1838 în Sankt Petersburg și era fiica domnitorului Petru Gheorghevici de
Oldenburg, un mare și cunoscut filantrop. La 25 Ianuarie 1856 s-a convertit la
ortodoxie și s-a căsătorit cu Marele Duce Nicolai Nicolaevici Romanov, fratele
Împăratului Alexandru al II-lea, iar împreună au avut 2 copii, Petru și
Nicolae.
În
1879, Marea Ducesă suferea de o ruptură la coloana vertebrală. Au plecat peste
hotare după tratament, dar în zadar, iar în anul 1880 s-a mutat la Kiev, unde a
fondat Mănăstirea Pocrov, în care a și rămas. Aici, după mai mulți ani stând la
pat, a primit o vindecare miraculoasă, datorită copiei Icoanei de la Poceaev,
la care se ruga foarte mult, iar după această minune a construit Catedrala Sf.
Ier. Nicolae.
După
moartea soțului, la 13 Aprilie 1891 a fost călugărită cu numele de Anastasia. A
rămas tot restul vieții în mănăstirea fondată de ea, întâi ca soră medicală,
asistentă, apoi egumenă. A murit la 13 Aprilie 1900, după o mare suferință și a
fost îngropată lângă bisericuța cu hramul Acoperământul Maicii Domnului
(Pocrov). Biserica Ortodoxă din Ucraina a canonizat-o la 24 Noiembrie 2009, iar
data de pomenire este 20 Octombrie. Moaștele sale se află în Catedrala Sf. Ier.
Nicolae, în partea dreaptă.
MONAHIA ALIPIA – NEVOITOAREA TIMPULUI NOSTRU
Continuatoarea nevoințelor cuvioșilor sihaștri și nevoitori ai Sihăstriei Goloseevo în perioada când mănăstirea era complet pustiită a fost – monahia Alipia (Agafia Avdeiev[a]), numită nebună întru Hristos.
Monahia Alipia s-a născut la 3 / 16 martie 1905 într-o familie de țărani evlavioși din satul Vâșelei, județul Gorodișcensk din gubernia Penza. În Sfântul Botez fetița a fost numită Agafia, în cinstea Sfintei Mucenițe Agafia. Dintr-un profund sentiment de dragoste pioasă faţă de ocrotitoarea sa cerească, maica Alipia toată viaţa a purtat pe spate icoana Sfintei Agafia şi practic niciodată nu s-a despărţit de ea. Încă din copilărie ea a avut de îndurat necazuri nemaipomenite și lipsuri de tot felul. Părinții ei au fost împuș-cați și fiind încă destul de tânără, a început să ducă un mod pribeag de viață, însoțit de muncă grea, prigoane și sărăcie. Trăia din ce-i trimitea Dumnezeu, dormea sub cerul liber; deseori se angaja la munca de zi pentru a avea o bucată de pâine și un acoperiș deasupra capului. A suferit cruzimea prigoanei și a închisorii, vremile de restriște din anii războiului și represiunile din partea autorităților ateiste.
A primit monahismul în Lavra Kievo-Pecerska. Către acel timp ea era deja matură din punct de vedere duhovnicesc și a purtat una din cele mai grele nevoințe monahale – nebunia întru Hristos. Post aspru, rugăciune neîncetată, somn foarte scurt, muncă fizică, tăcere continuă și retragere în sine – sunt calitățile care o caracterizau pe maica Alipia și prin care rămas în memoria oamenilor. Dar mai presus de toate –
prin credința sa nemărginită în Dumnezeu și dragostea față de El, dar și prin dragostea față de aproapele,
adică față de orice om. Deja după moartea sa a devenit cunoscut faptul, că pentru fiecare om, pentru care
ea se ruga cu toată osârdia, monahia Alipia își atârna de gât câte o cheie și spre sfârșitul vieții numărul
cheilor a crescut într-atât, încât ele s-au transformat în lanțuri de nevoință.
Ultimii nouă ani din viață monahia Alipia s-a nevoit în Goloseevo. Ea a viețuit pe teritoriul mănăstirii
devastate și pustiite, continuând rugăciunile și nevoințele Cuvioșilor Părinți de la Goloseevo. Anume aici
au fost descoperite pe deplin oamenilor marile daruri duhovnicești de care s-a învrednicit de la Domnul
fericita maică Alipia: darul vederii cu duhul, darul clarviziunii, al vindecării celor bolnavi și al alinării
celor necăjiți, dar cel mai mult – darul iubirii. Este imposibil de a descrie toate cazurile de ajutor haric pe
care l-au primit oamenii de la maica Alipia atât în timpul vieții sale, cât și după moartea ei.
Ziua morții sale, 30 octombrie 1988, monahia Alipia a prezis-o cu mult timp înainte. Pe ultimul drum
ea a fost petrecută de mulțimea de fii și fiice duhovnicești: monahi și mireni, pentru care maica Alipia a
fost și mamă, și prieten, și cel mai apropiat om. Cinul înmormântării i-a fost săvârșit în mănăstirea
Florovsk din or. Kiev și a fost înmormântată în cimitirul Lesnoie din Kiev. La 18 mai 2006 cu binecuvântarea Prea Fericitului Vladimir, Mitropolitul Kievului și al Întregii Ucraine, cinstitele oseminte al monah iei Alipia au fost deshumate de către arhimandritul Isaachie împreună cu frații Sihăstriei Goloseevo și
reînhumate în Sihăstria Acoperământul Maicii Domnului Goloseevo, într-un mormânt de marmură în
cripta bisericii în cinstea Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, numită „Izvor de Viaţă Purtă-tor” sau „Izvorul Tămăduiri” („Живоносный Источник” – rus.).
Când sicriul cu osemintele maicii Alipia a fost adus în biserică, deasupra bisericii a apărut pe cer o
cruce. În aceeași zi s-au vindecat în chip minunat doi oameni grav bolnavi de cancer. Din ziua când moaș-tele fericitei Alipia au fost aduse în Sihăstria Goloseevo, au fost colectate și înregistrate mulțime de mărturii despre vindecările de boli grave și neputințe care s-au săvârșit asupra oamenilor.
În fiecare zi la mormântul monahiei Alipia vin sute de oameni. La data de 30 a fiecărei luni, dar mai
cu seamă la 30 octombrie, în ziua trecerii ei la Domnul, în Sihăstria Goloseevo vin mii de oameni care
cinstesc și pomenesc în rugăciuni pe fericita maică monahia Alipia de la Goloseevo. Iar la fântâna seacă,
după cum spune înțelepciunea populară, oamenii nu vin după apă…
Viata si minunile Parintelui Petru Boiarski, noul mucenic
Cetatea Hotinului
Cetatea Hotin este o
constructie medievala incarcata de istorie, trecand pentru anumite
perioade de timp, la fel ca si orasul in care este localizata, sub
stapanirea Moldovei, a Poloniei, a Imperiului Otoman, a Romaniei, in perioada 1918 – 1940 sau 1941 – 1944 si a Uniunii Sovietice, pana in anul 1991.
Ridicarea actualei constructii a inceput
in anul 1325, fiind imbunatatita substantial in perioada nilor 1380 si
1460. In prezent aceasta este un punct de interes major pentru turistii,
fiind declarata in anul 2000 rezervatie arhitecturala, iar in anul 2007
una dintre cele sapte minuni ale Ucrainei. Cetatea
poate fi considerata o atractie ce apartine patrimoniului euro-asiatic,
pe baza unui acord romano-ucrainian, semnat in anul 1997, dat fiind
faptul ca incepand cu secolul al XIV-lea, pentru mai bine de 350 de ani,
Cetatea Hotinului a fost condusa si intretinuta de
voievozii romani si moldoveni, care au fost principalii contribuitori la
construirea si intarirea cetatii.
In ceea ce priveste inceputurile
cetatii, in urma cercetarilor desfasurate de arheologi s-a identificat
existenta unui sistem de fortarete militare inca din secolul al XI-lea.
In ceea ce priveste intemeietorul si anul constructiei exista mai multe
presupozitii si variante, mai mult sau mai putin bazate pe cercetari sau
documente. Una dintre versiuni sustine ca cetatea a fost ridicata in
secolul al XIV-lea, ajungand in timp sub stapanirea Moldovei, pentru mai bine de doua secole, presupunandu-se ca aceasta a fost reparata in timpul lui Alexandru cel Bun. O alta varianta sustine ca cetatea ar fi fost inaltata de insusi Alexandru cel Bun, sprijinit de un voievod al Lituaniei la inceputul secolului al XV-lea. Cetatea Hotin a fost pierduta de fiul domnitorului in anul 1436, in favoarea polonezilor, recuperata de Petru Aron si apoi pierduta din nou. Aceasta a fost recastigata abia in anul 1459, dupa un asediu de doi ani, de catre Stefan cel Mare,
care a reparat-o, a amenajat o curte interioara de aproximativ 10 metri
si a extins considerabil zidurile cetatii la 5 – 6 metri latime si 40
metri inaltime. Acesta a avut cu siguranta cea mai insemnata
contributie, intrucat in a doua jumatate a secolului al XV-lea,
constructia a devenit una dintre cele mai importante cetati de aparare
din intreaga zona, contribuind la dezvoltarea Hotinului.
Cetatea a fost asediata de catre armatele polonezilor si lituanienilor,
care i-au provocat pagube considerabile si reconstruita intre anii
1540-1544 de catre domnitorul Petru Rares. In cele din
urma, cetatea a fost ocupata de Imperiul Otoman, fiind transformata in
raia turceasca in anul 1715, pana in anul 1812. In aceasta perioada,
constructia a fost intarita, fiind ridicata aici chiar si o moschee.
Dupa o perioada de un secol, cetatea a intrat sub stapanirea rusilor,
pierzandu-si in timp importanta. O alta schimare pentru cetate a
reprezentat-o si Primul Razboi Mondial, la sfarsitul caruia Hotinul facea parte din componenta Romaniei. Aceasta a fost din nou pierdut in anul 1940 pana in anul 1941, cand va intra din nou sub stapanirea Romaniei. In anul 1944, teritoriul a fost din nou ocupat de Uniunea Sovietica, pana in anul 1991, cand aceasta s-a dezmbembrat, iar Hotinul a devenit parte a Ucrainei.
In prezent, Hotinul este una dintre cele mai mari asezari urbane, iar Cetatea Hotinului este una dintre cele mai importante atractii ale zonei. Asezata intr-un cadru natural pitoresc, pe malul Nistrului, cetatea adaposteste diverse constructii printre care se numara: o mica biserica ce isi sarbatoreste hramul la Adormirea Maicii Domnului,
o resedinta princiara dispusa pe doua etaje, o cazarma si o fantana. In
ceea ce priveste constructia, aceasta impresioneaza prin masivitate si
prin arhitectura specifica epocii medievale, cu turnuri si ziduri
inalte. Cetatea este inconjurata de o fortificatie ridicata de turci in
secolul al XVIII-lea, iar in incinta acesteia se gaseste Biserica Ruseasca Sf Alexandru Nevski, construita in anul 1832. Pe langa importanta istorica si culturala pe care o are, Cetatea Hotinului
a fost folosita de foarte multe ori in cinematografie, fiind un spatiu
unde au fost filmate mai multe productii cinematografice precum: Vipera
(1965), Sageata lui Robin Hood (1976) sau D’Artagnan si cei trei
muschetari (1978).
GIULGIUL MAICII DOMNULUI in KIEV, UCRAINA
Cu binecuvantarea Mitropolitului Kievului si al intregii Ucraine, Vladimir si al P.F. Teofil al III-lea, Patriarh al Ierusalimului a fost aduse spre inchinare in Catedrala Adormirea Maicii Domnului a Lavrei Pesterilor, GIULGIUL MAICII DOMNULUI DIN GHETSIMANI.
Cu
trei zile inainte de a o lua la sine, Hristos a trimis un inger la
Maica sa pentru a-i face cunoscuta mutarea la viata cereasca. Ea s-a
bucurat si a urcat pe Muntele Maslinilor ca sa se roage. Dupa aceea a
venit acasa, a pregatit tot ce trebuia pentru inmormantare, si-a
impartit hainele vaduvelor sarace, a promis vecinilor ca nu-i va uita si
ii va ocroti, apoi s-a culcat in pat, s-a rugat pentr
u
vietuirea in pace si si-a dat sufletul. Atunci s-a auzit un tunet mare
si pe la marginile lumii au venit Apostolii lui Hristos. Petru a fost
cel care a inceput cantarea de ingropaciune si toti i-au purtat patul
pana in satul Ghetsimani, unde i-au pus trupul in mormant. Din randuiala
lui Dumnezeu, Apostolul Toma a venit peste trei zile. A fost dornic sa
vada chipul Maicii Sfinte si mormantul a fost deschis pentru el. Dar n-a
mai fost gasit decat giulgiul. Maica Domnului, cu trup cu tot, urcase
la ceruri purtata de ingeri.
Sf. Cuv. Iov de la Poceaev
.jpg)
Sfantul Iov de la Poceaev a trait exact 100 de ani (1551-1651), dintre care, in acest spatiu minuscul, in pamant, el a petrecut 40 de ani. Se spune ca sfantul se ruga acolo impreuna cu ingerii si uneori din pestera sa iesea o lumina intensa. Cu o saptamana inainte si-a cunoscut exact ziua trecerii la cele vesnice.
Trupul Sfantului Iov a stat in pamant 7 ani si 9 luni, fara a avea semne de descompunere. Chiar imediat dupa moartea sa au fost semnalate minuni. Ucenicul sau, nevoitorul Dositei, s-a vindecat de o boala doar atingand hainele Sfantului Iov.
Moaste Sfantului Iov, aflate alaturi de racla de marmura a Sfantului Amfilohie, sunt depuse intr-o racla de argint, daruita manastirii de contesa Anna Orlova Cismenskaia. Acoperamantul a fost confectionat in Italia din marmura alba. In semn de recunoastere pentru binefacerile Sfantului Iov, crestinii au adus aici mai multe candele.
In partea dreapta, langa moastele acestuia, se vede intrarea in mica Pestera a Sfantului Iov. Intrarea in pestera este foarte stramta, fiind nevoie de mult curaj si dibacie pentru a putea intra in aceasta. Credinciosii intra aici cu mainile intinse inainte printr-un coridor de forma cilindrica de aproximativ 3 metri lungime si cu un diametru de circa 50 de centimetri, dupa care, brusc, se coboara in panta abrupta aproape doi metri.
Intrarea se afla situata pe un perete lateral, la aproximativ 50 de centimetri de podeaua pesterii celei mari in care se afla si racla cu Sfintele Moaste ale Sfantului Iov. Desi intrarea este atat de ingusta (cat un ecran mediu de televizor), pot intra acolo si persoane corpolente sau dimpotriva, persoane mici nu au cum sa intre, accesul fiind in functie de credinta fiecaruia.
In micuta pestera se intra ordonat, cand 5-6 femei, cand 5-6 barbati. Cu toate ca spatiul nu permite mai intrarea mai multor persoane, un parinte povesteste cum, in vremea razboiului, in tainica pestera a Sfantului Iov au incaput nu mai putin de 40 de persoane. O, minune, mare este puterea rugaciunii, mare este puterea lui Dumnezeu!
Pestera e mica, nu incap in ea mai mult de 5-10 oameni. In pestera se afla o icoana si o candela. Multi credinciosi incearca sa intre in pestera. Multi nu au curaj sau nu reusesc, dar cei care o fac au marea bucurie de a fi trecut un prag fizic si psihic foarte dificil si de a fi trait cateva momente unice de inaltare spirituala in locul in care s-a nevoit si s-a rugat un sfant. Aici se nevoia Sfantul Iov, in neincetat post si rugaciune.
Iesirea se face in mod ciudat, in sens invers, cu mainile inainte si, cand ajungi la lumina, constati ca ai trecut dintr-o lume in alta, exact ca la nastere (duhovniceasca de asta data).
Poceaev
Poceaev
Istoria manastirii Pochaev a inceput in secolul al XIII-lea cand, cativa calugari, goniti de invazia tataro - mongola, au venit aici de pe malul rauletului Pochaev din Kiev, dand numele de Pochaev colinei pe care ulterior au zidit o manastire. Localitatea care s-a dezvoltat in preajma manastirii a capatat si ea acelasi nume in secolul al XVII-lea. In vechea Rusie numai manastirile foarte mari, cu mai multe biserici si cu un numar impunator de calugari erau numite lavre. O lavra avea obligatoriu si moaste de sfinti. Astazi Lavra Pochaev are aproximativ 100 de calugari si peste 200 de persoane in ascultare.
Cupolele aurite ale turlelor bisericilor din Lavra Pochaev iti atrag atentia de la cativa kilometri cand vii dinspre orasul Kremenetz, localitate situata la aproximativ 250 de km distanta de Cernauti in directia nord. Acoperisurile verzi ale celorlalte cladiri din manastire se armonizeaza cu spatiile inverzite si cu copacii care inconjoara zidurile groase ale acestei adevarate fortarete spirituale. Aleile pavate si magazinele cu obiecte bisericesti sunt intesate cu credinciosi, veniti la Sfanta Liturghie in zi de sarbatoare. Intram in Catedrala inchinata Adormirii Maicii Domnului. Cu dimensiuni impresionante, zugravita in alb si roz, catedrala are mai multe altare si icoane de o frumusete rara iar pe peretii din interior sunt pictate uriase scene biblice si scene din viata manastirii. In fiecare dimineata la ora 5,00 in catedrala se aduna calugarii si credinciosii care se roaga la Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului. E momentul in care Icoana inconjurata de raze aurii, impodobita cu pietre pretioase, este coborata incet din inaltul catapetesmei pentru ca oamenii sa se poate apropia de ea si sa se inchine.
Alexandr Sinitki studiaza teologia la Pochaev. Este seminarist in anul IV si ghid pentru pelerinii veniti la vestita lavra din Ucraina. Vom afla de la el povestea acestei minunate icoane:
“Icoana a fost pictata in stil bizantin pe lemn de tei. Dateaza din secolele X-XII. Dimensiunea ei este de 30X40 cm. Icoana a ajuns la Pochaev in 1559 cand Mitropolitul grec Neofit efectua o vizita la Kiev si aici a facut un popas la contesa Goiski careia i-a daruit Icoana in semn de multumire pentru gazduire. Prima minune savarsita de Icoana a fost atestata in 1597 cand fratele Annei, orb din nastere, rugandu-se la Icoana a capatat vederea. In semn de multumire Anna Goiski a daruit Icoana si o parte din mosie manastirii Pochaev. Dupa moartea Annei Goiski mosia a revenit nepotului sau Andrei. Fiind luteran, acesta a organizat o adevarata prigoana asupra calugarilor luand inapoi de la manastire darurile matusii sale. Le-a interzis calugarilor pana si sa ia apa de la fantana Sfantului Iov de la poalele colinei Pochaev. In anul 1643 devasteaza manastirea si fura Icoana facatoare de minuni. Duce in acelasi timp o viata plina de chefuri. In timpul unei petreceri (de altfel imortalizate intr-o fresca din biserica) Andrei Ferlei ii cere sotiei, in prezenta amicilor sai petrecareti, sa batjocoreasca icoana. Maica Domnului nu a permis insa profanarea Icoanei si sotia lui Andrei Ferlei a devenit posedata de diavol. Femeia si-a revenit numai dupa ce Icoana a fost readusa la manastire. De atunci Icoana nu a mai parasit niciodata manastirea noastra. S-au facut numeroase copii dupa Icoana si acestea la randul lor au facut multe minuni.”
Tot in Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Lavra Pochaev credinciosii se inchina la Urma Maicii Domnului. Se spune ca Maica Domnului s-a aratat aici intr-o para de foc in anul 1240 si ca, in locul in care a pasit, a ramas pe stanca amprenta talpii piciorului drept. In acel loc a aparut un izvor facator de minuni. Urma Maicii Domnului se afla astazi la o jumatate de metru sub nivelul podelei bisericii. Dat fiind accesul anevoios spre Urma Maicii Domnului, calugarii au brodat Urma pe un batic de matase care este asezat mai sus de nivelul podelei, sub un frumos baldachin amenajat nu departe de intrarea in biserica. Locul unde e Urma Maicii Domnului e imbracat in argint iar mai sus se afla o icoana cu chipul Maicii Domnului, daruita manastirii in secolul al XIX-lea de familia academicianului Verbovski. In fiecare dimineata credinciosii au posibilitatea sa se inchine la Urma Maicii Domnului primind in acelasi timp si cate un pic de apa sfintita de la izvorul Maicii Domnului. S-au facut mai multe minuni in acest loc, prima fiind datata in anul 1664 cand, un taran pe nume David Goiduc s-a spalat pe fata cu apa sfintita de la acest izvor si si-a recapatat vederea.
Clopotnita de la Pochaev a fost construita intre 1861 si 1869 dupa proiectul arhitectului Rastarganov. Are o inaltime de 65 de metri si poate fi vazuta de la mare distanta pe colina Pochaev care la randul ei are 70 de metri inaltime. Clopotnita are mai multe etaje si este construita separat de biserica. La etajul al treilea se afla clopotele turnate in 1886 in Rusia, in renumitele ateliere ale lui Samghin. Clopotul mare cantareste 11,5 tone fiind considerat si el facator de minuni. In total clopotnita are 15 clopote trase cu multa dibacie de 2 calugari. Unul bate clopotul mare iar celalalt clopotele mici. Mai sus la etajul patru este instalat un ceas de mare precizie. Clopotele ofera celor ce vin la manastire un impresionant spectacol de sunet care rivalizeaza cu minunatele cantari bisericesti ale corului Lavrei. Acesta rasuna maiestuos in acustica impecabila a bisericilor din incinta.
La Pochaev, o alta biserica mare, Biserica Sfintei Treimi, construita la inceputul secolului al XX-lea, se distinge prin iconostasul aurit si mozaicul ornamental situat deasupra usilor de la intrare. O copie a Icoanei Sfintei Treimi realizate de Andrei Rubliov poate fi admirata in partea dreapta a usilor imparatesti. Alte biserici din Lavra sunt inchinate Sfintilor Antonie si Teodosie de la Pecerska din Kiev dar si celor doi mari Sfinti ai Poceaevului: Sfantul Amfilohie si Sfantul Iov ale caror moaste intregi stau marturie in racle, in biserica situata sub Catedrala Adormirii Maicii Domnului.
Coboram impreuna cu ghidul nostru in Biserica din Pestera:
“Aici in partea stanga, stam in fata raclei din marmura alba unde se afla moastele Sfantului Amfilohie. Nascut in anul 1894 Sfantul Amfilohie a trait 77 de ani. A murit otravit prin mancare. In viata sa pamanteana a vindecat foarte multi oameni. S-a proslavit indeosebi ca exorcist si vindecator “de oase”, tratand cu mult succes luxatiile si alte afectiuni ale sistemului osos. Dupa moarte corpul sau s-a pastrat intact pana la deshumarea ce a avut loc cu 30 de ani mai tarziu. In 12 mai 2002, ziua canonizarii Sfantului Amfilohie, la Poceaev a aparut pe cer o cruce din nori albi. Sfantul Amfilohie a avut darul cunoasterii cu duhul si al facerii de minuni.
Tot aici in Biserica din Pestera se afla moastele Sfantului Iov de la Poceaev. Sfantul Iov s-a nascut in anul 1551 si a trait exact 100 de ani. Cu o saptamana inainte si-a cunoscut exact ziua trecerii la cele vesnice. Corpul sau a stat in pamant 7 ani si 9 luni fara a avea semne de descompunere. Chiar imediat dupa moartea sa au fost semnalate minuni. Discipolul sau Dositei s-a vindecat doar atingand hainele Sfantului Iov. Acum Sfintele Moaste sunt depuse intr-o racla de argint, daruita manastirii de contesa Anna Orlova Cismenskaia. Acoperamantul a fost confectionat in Italia din marmura alba. In semn de recunoastere pentru binefacerile Sfantului Iov crestinii au adus aici mai multe candele. Aici in partea dreapta se vede intrarea in mica pestera a Sfantului Iov”, a mai spus Aleksandr Sinitki.
Intrarea in pestera este foarte stramta. E nevoie de mult curaj si dibacie pentru a putea intra. Se intra cu mainile intinse inainte printr-un coridor de forma cilindrica de aproximativ 3 metri lungime si cu un diametru de circa 50 de cm, dupa care brusc se coboara in panta abrupta aproape doi metri. Iesirea se face tot prin acest loc. Aici se nevoia Sfantul Iov in post si rugaciune. E pestera in care Sfantul Iov s-a rugat timp de peste 40 de ani. Se spune ca acolo Sfantul Iov se ruga impreuna cu ingerii si de multe ori, in timpul rugaciunii, din pestera iesea o lumina care se raspandea in intreaga biserica. Pestera e mica, nu incap in ea mai mult de 10 oameni. In pestera se afla o icoana si o candela. Multi credinciosi incearca sa intre in pestera. Multi nu au curaj sau nu reusesc dar cei care o fac au marea bucurie de a fi trecut un prag fizic si psihic foarte dificil si de a fi trait cateva momente unice de inaltare spirituala in locul in care s-a nevoit si s-a rugat un Sfant. Cei care ajung la Pochaev se inchina la moastele Sfintilor Iov si Amfilohie in Biserica din Pestera dar merg si la cimitirul din localitate pentru a se inchina la mormintele unde s-au aflat candva cei doi Sfinti pentru ca si in acest loc se mai petrec minuni. Credinciosii iau cu ei pamant tamaduitor de pe mormantul Sfantului Amfilohie.Istoria Lavrei Pochaev a fost tumultoasa, manastirea trecand prin 10 razboaie mai mari sau mai mici pe durata celor sapte secole d
e existenta. Primul razboi mondial, ocuparea de catre austrieci, trecerea Lavrei sub controlul Episcopului de Varsovia intre 1920 si 1939, dupa ce partea de vest a regiunii Volan a devenit o parte a Poloniei. Anii '60 cu persecutii religioase si represiuni si multe alte incercari au clatinat poate dar nu au reusit sa distruga marea Lavra din Pochaev.
In 5 august 1990 Lavra Pochaev a celebrat 750 de ani de la intemeiere. Bisericile impunatoare, chiliile, atelierele de pictat icoane, o tipografie, un spital pentru calugari, seminarul teologic, magazinele cu obiecte bisericesti, hotelul pentru pelerini dar si gradinile si terenurile agricole fac din Lavra Pochaev un mare punct de atractie pentru crestini, un loc in care oamenii se simt mai aproape de Dumnezeu.
Icoana dăruită de Ana Goiskaia avea (după descrierea lui A.F.Hoinaţki) 6,25 verşce(veche unitate de măsură rusească – n.tr.) în înălţime şi 5,12 verşce pe lăţime(32,8 x 26,88 cm).
Era pictată cu vopsele de ulei, în sticl clasic bizantin, pe lemn de tei, având bătute pe spate(ca să nu se curbeze) două scândurele din stejar (despărţituri). După cum aflăm din lucrarea Preslavnaia Gora Poceaevskaia, icoana a fost acoperită mai întâi cu un strat subţire de argint, fiind îmbrăcată ca într-o cămaşă. Însă cu timpul această îmbrăcăminte s-a degradat, ca şi cum ar fi fost împărţităîn pătrăţele, drept pentru care în cele din urmă ea a fost schimbată din nou, fiind refăcută din perle mărunte.
Icoana (tip Umilenie) zugrăveşte pe Maica Domnului încinsă, cu Pruncul Cel Preasfânt pe partea dreaptă. Pe partea stângă, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu ţine o pânză, care acoperă picioarele şi spatele dumnezeiescului Prunc. Domnul Iisus Hristos ţine mâna stângă pe umărul Maicii Domnului, iar cu dreapta binecuvintează; Maica Domnului are preacinstita sa faţă aplecată spre capul Fiului, exprimând dragostea ei cea mare către El, „cu afecţiune şi expresivitate unindu-şi chipul ei de mamă cu chipul Fiului”. Deasupra icoanei observăm obişnuitul înscris greco-slav, monograma: MP DV- Maria Deva (Fecioara Maria); în partea dreaptă, pe partea Mântuitorului, se află monograma IC XC – Iisus Hristos. Pe marginea acestei icoane sunt, de asemenea, şapte miniaturi înfăţişând gravuri de sfinţi. În dreapta sus, după cum glăsuieşte înscrisul, este zugrăvit proorocul Ilie; jos – Sfântul Mucenic Mina; în stânga sus – Sfântul Întâi Mucenic Ştefan; în partea de jos – Preacuviosul Avramie. În partea de jos a icoanei aflăm chipurile a trei sfinte: Sfânta Muceniţă Paraschevi, Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina şi Muceniţa Irina Fecioara. sfânta icoană, dăruită de către Neofit familiei Goiski, nu dintr-odată a început să-şi arate puterea ei minunată. „S-a aflat multă vreme icoana – după mărturia lucrării Gora Poceaevskaia – în casa fericitei moşiere Goiskaia”, însă abia după treizeci de ani a început să se observe ieşind din ea o oarecare lumină neobişnuită. Aceasta se întâmpla prin 1597, tocmai în toiul Uniaţiei, ce fusese introdusă de soborul de la Bretsk din jurul anului 1596. Creştinii ortodocşi au văzut în aceasta osebita lucrare a Proniei lui Dumnezeu, care, pe lângă amarele ispite din parte Uniaţiei, a pregătit înaintaşilor pravoslavnici şi mângâiere binefăcătoare prin icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Maica Domnului încă de demult alesese însă Muntele Poceaevului ca loc al aşezării sale pentru apărarea poporului ortodox, spre încurajarea, mântuirea şi mângâierea lui.
Slugile au anunţat-o mai întâi pe moşiera Goiski „că o lumină harică răzbate din icoana lui Neofit”, însă ea nu a vrut să ia aminte, până ce nu a văzut în somn icoana „într-o mare lumină”. Dar, necrezând nici visului, Ana Goiskaia nu a dat importanţă deplină acestui fapt până ce nu a văzut aievea lumina răzbătând din icoană. Ea a început deci, după aceasta, să privească altfel icoana minunată. Cu osebită evlavie, a aşezat-o în locul cel mai cuviincios din casă şi a pus să se ardă înaintea ei o candelă de veghe. Nu a trecut însă multă vreme, că puterea harică ce răzbătea din icoană a început să izvorască primele minuni. Ana Goiskaia avea un frate bun, Filip Kozinski, orb din naştere. Crezând în puterea icoanei, moşiera l-a îndemnat pe el să se roage Preasfinteei Născătoare de Dumnezeu, înaintea ei celei minunate, „ ca prin preaputernicele sale rugăciuni, să ceară de la Domnul vederea pentru fratele său”. Şi doar ce s-a rugat Filip cu credinţă înaintea icoanei celei dăruite de Dumnezeu, că în acelaşi ces ochii lui s-au deschis, „asemenea orbului celui din naştere din Evanghelie”. El a început să vadă ca şi cum nu ar fi fost orb niciodată.
Lungimea: 293 metri
3 Paraclise cu hramurile:
"Nasterea Domnului"
"Bunavestire"
"Cuv. Teodosie, egumenul Pecerskai"
Moastele a 49 de sfinti:
1. Chilia Cuv. Antonie, egumenul Pecerskai
2. Parti din moastele celor 14.000 de prunci ucisi de Irod
3. Cuv. Pavel ascultatorul
4. Cuv. Grigorie facatorul de minuni
5. Cuv. Agafon facatorul de minuni
6. Cuv. Pimen postitorul
7. Cuv. Eufrosinia, egumena de Polotkaia
8. Cuv. Martirie diaconul
9. Cuv. Zinon postitorul
10. Sf. Filaret, mitropolitul Kievului
11. Cuv. Nestor
12. Cuv. Zaharia postitorul
13. Cuv. Mercurie postitorul
14. Cuv. Paisie
15. Cuv. Ahile diaconul
16. Cuv. Ipatie
17. Cuv. Veniamin
18. Cuv. Eufimie schimnicul
19. Cuv. Arsenie iubitorul de osteneala
20. Cuv. Casian zavoratul
21. Cuv. Teofil, episcop de Novgorod
22. Sf. Pavel, mitropolit de Tobolsk
23. Sf. sfintitul mucenic Vladimir, mitropolitul Kievului
24. Cuv. Martirie zavoratul
25. Cuv. Pior zavoratul
26. Cuv. Ruf zavoratul
27. Cuv. Amon zavoratul
28. Cuv. Mardarie zavoratul
29. Cuv. Anatolie zavoratul
30. Cuv. Pancratie zavoratul
31. Cuv. Sofronie zavoratul
32. Cuv. Teodor tacutul
33. Cuv. Pamvo zavoratul
34. Cuv. Siluan schimnicul
35. Cuv. Tit ostasul
36. Sf. Leontie canonarhul
37. Cuv. Sisoie schimnicul
38. Cuv. Ignatie, arhim. Pecerskai
39. Cuv. Iosif multbolnavul
40. Cuv. Macarie diaconul
41. Cuv. Atanasie zavoratul
42. Cuv. Dionisie zavoratul
43. Cuv. Lavrentie zavoratul
44. Cuv. Moise facatorul de minuni
45. Cuv. Pafnutie zavoratul
46. Cuv. Ilarion schimnicul
47. Cuv. Luchian sfintitul mucenic
48. Cuv. Teodor, kneaz de Ostrojskii
49. Cuv. Longhin, portarul Pecerskai
50. Sf. Gherontie canonarhul
51. Cranii izvoratoare de mir (unul din ele este a Sf. Clement, papa al Romei).
Minunile Icoanei Făcătoare de minuni de la Poceaev
Pe la jumătatea veacului al XVI-lea, în Volnîia, nu departe de Poceaev, în ţinutul Orle (astăzi Urlia) trăia o blagocestivă şi dreptcredincioasă stăpână pe nume Ana Erofeevna Goiskaia. Se trăgea din viţa nobilă a familiei Kozinski. după sfârşitul bărbatului său, Vasile Bogdanovici Goiski, fost judecător al zemstvei(administratie locala - n.tr.) Luţk, ea va trăi până la moarte în văduvie.
În acele vremuri, prin ţinutul Volnâiei a trecut mitropolitul grec Neofit, mergând el, precum mulţi alţi ierarhi răsăriteni de pe atunci, după ajutor în împărăţia Moscovei Pravoslavnice. În anul 1559, trecănd şi pe la moşia văduvei Goiskaia, la rugăminţile fierbinţi ale acesteia, a rămas în casa ei o bună bucată de vreme, aşa cum aflăm din lucrarea Preslavnaia Gora..., odihnindu-se „după truda îndelungată a drumurilor sale”.
Temătoarea de Dumnezeu moşieră Goiskaia l-a primit cu bunăvoinţă în casa sa pe înaltul oaspete şi după obiceiul rusesc, i-a arătat cea mai înaltă cinstire. ca recunoştinţă pentru primirea sa, mitropolitul i-a dat l plecare ca blagoslovenie o veche icoană a Maicii Domnului cu Pruncul Cel mi înainte de toţi vecii, pe care el o adusese tocmai de la Constantinopol. Purtase icoana până atunci cu sine ca un odor de mare preţ, însăPronia lui Dumnezeu l-a îndemnat să o lase pe ea în Volnâia, ca binecuvântată moştenire.Icoana dăruită de Ana Goiskaia avea (după descrierea lui A.F.Hoinaţki) 6,25 verşce(veche unitate de măsură rusească – n.tr.) în înălţime şi 5,12 verşce pe lăţime(32,8 x 26,88 cm).
Era pictată cu vopsele de ulei, în sticl clasic bizantin, pe lemn de tei, având bătute pe spate(ca să nu se curbeze) două scândurele din stejar (despărţituri). După cum aflăm din lucrarea Preslavnaia Gora Poceaevskaia, icoana a fost acoperită mai întâi cu un strat subţire de argint, fiind îmbrăcată ca într-o cămaşă. Însă cu timpul această îmbrăcăminte s-a degradat, ca şi cum ar fi fost împărţităîn pătrăţele, drept pentru care în cele din urmă ea a fost schimbată din nou, fiind refăcută din perle mărunte.
Icoana (tip Umilenie) zugrăveşte pe Maica Domnului încinsă, cu Pruncul Cel Preasfânt pe partea dreaptă. Pe partea stângă, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu ţine o pânză, care acoperă picioarele şi spatele dumnezeiescului Prunc. Domnul Iisus Hristos ţine mâna stângă pe umărul Maicii Domnului, iar cu dreapta binecuvintează; Maica Domnului are preacinstita sa faţă aplecată spre capul Fiului, exprimând dragostea ei cea mare către El, „cu afecţiune şi expresivitate unindu-şi chipul ei de mamă cu chipul Fiului”. Deasupra icoanei observăm obişnuitul înscris greco-slav, monograma: MP DV- Maria Deva (Fecioara Maria); în partea dreaptă, pe partea Mântuitorului, se află monograma IC XC – Iisus Hristos. Pe marginea acestei icoane sunt, de asemenea, şapte miniaturi înfăţişând gravuri de sfinţi. În dreapta sus, după cum glăsuieşte înscrisul, este zugrăvit proorocul Ilie; jos – Sfântul Mucenic Mina; în stânga sus – Sfântul Întâi Mucenic Ştefan; în partea de jos – Preacuviosul Avramie. În partea de jos a icoanei aflăm chipurile a trei sfinte: Sfânta Muceniţă Paraschevi, Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina şi Muceniţa Irina Fecioara. sfânta icoană, dăruită de către Neofit familiei Goiski, nu dintr-odată a început să-şi arate puterea ei minunată. „S-a aflat multă vreme icoana – după mărturia lucrării Gora Poceaevskaia – în casa fericitei moşiere Goiskaia”, însă abia după treizeci de ani a început să se observe ieşind din ea o oarecare lumină neobişnuită. Aceasta se întâmpla prin 1597, tocmai în toiul Uniaţiei, ce fusese introdusă de soborul de la Bretsk din jurul anului 1596. Creştinii ortodocşi au văzut în aceasta osebita lucrare a Proniei lui Dumnezeu, care, pe lângă amarele ispite din parte Uniaţiei, a pregătit înaintaşilor pravoslavnici şi mângâiere binefăcătoare prin icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Maica Domnului încă de demult alesese însă Muntele Poceaevului ca loc al aşezării sale pentru apărarea poporului ortodox, spre încurajarea, mântuirea şi mângâierea lui.
Slugile au anunţat-o mai întâi pe moşiera Goiski „că o lumină harică răzbate din icoana lui Neofit”, însă ea nu a vrut să ia aminte, până ce nu a văzut în somn icoana „într-o mare lumină”. Dar, necrezând nici visului, Ana Goiskaia nu a dat importanţă deplină acestui fapt până ce nu a văzut aievea lumina răzbătând din icoană. Ea a început deci, după aceasta, să privească altfel icoana minunată. Cu osebită evlavie, a aşezat-o în locul cel mai cuviincios din casă şi a pus să se ardă înaintea ei o candelă de veghe. Nu a trecut însă multă vreme, că puterea harică ce răzbătea din icoană a început să izvorască primele minuni. Ana Goiskaia avea un frate bun, Filip Kozinski, orb din naştere. Crezând în puterea icoanei, moşiera l-a îndemnat pe el să se roage Preasfinteei Născătoare de Dumnezeu, înaintea ei celei minunate, „ ca prin preaputernicele sale rugăciuni, să ceară de la Domnul vederea pentru fratele său”. Şi doar ce s-a rugat Filip cu credinţă înaintea icoanei celei dăruite de Dumnezeu, că în acelaşi ces ochii lui s-au deschis, „asemenea orbului celui din naştere din Evanghelie”. El a început să vadă ca şi cum nu ar fi fost orb niciodată.
Peștera din depărtare
Lungimea: 293 metri3 Paraclise cu hramurile:
"Nasterea Domnului"
"Bunavestire"
"Cuv. Teodosie, egumenul Pecerskai"
Moastele a 49 de sfinti:
1. Chilia Cuv. Antonie, egumenul Pecerskai
2. Parti din moastele celor 14.000 de prunci ucisi de Irod
3. Cuv. Pavel ascultatorul
4. Cuv. Grigorie facatorul de minuni
5. Cuv. Agafon facatorul de minuni
6. Cuv. Pimen postitorul
7. Cuv. Eufrosinia, egumena de Polotkaia
8. Cuv. Martirie diaconul
9. Cuv. Zinon postitorul
10. Sf. Filaret, mitropolitul Kievului
11. Cuv. Nestor
12. Cuv. Zaharia postitorul
13. Cuv. Mercurie postitorul
14. Cuv. Paisie
15. Cuv. Ahile diaconul
16. Cuv. Ipatie
17. Cuv. Veniamin
18. Cuv. Eufimie schimnicul
19. Cuv. Arsenie iubitorul de osteneala
20. Cuv. Casian zavoratul
21. Cuv. Teofil, episcop de Novgorod
22. Sf. Pavel, mitropolit de Tobolsk
23. Sf. sfintitul mucenic Vladimir, mitropolitul Kievului
24. Cuv. Martirie zavoratul
25. Cuv. Pior zavoratul
26. Cuv. Ruf zavoratul
27. Cuv. Amon zavoratul
28. Cuv. Mardarie zavoratul
29. Cuv. Anatolie zavoratul
30. Cuv. Pancratie zavoratul
31. Cuv. Sofronie zavoratul
32. Cuv. Teodor tacutul
33. Cuv. Pamvo zavoratul
34. Cuv. Siluan schimnicul
35. Cuv. Tit ostasul
36. Sf. Leontie canonarhul
37. Cuv. Sisoie schimnicul
38. Cuv. Ignatie, arhim. Pecerskai
39. Cuv. Iosif multbolnavul
40. Cuv. Macarie diaconul
41. Cuv. Atanasie zavoratul
42. Cuv. Dionisie zavoratul
43. Cuv. Lavrentie zavoratul
44. Cuv. Moise facatorul de minuni
45. Cuv. Pafnutie zavoratul
46. Cuv. Ilarion schimnicul
47. Cuv. Luchian sfintitul mucenic
48. Cuv. Teodor, kneaz de Ostrojskii
49. Cuv. Longhin, portarul Pecerskai
50. Sf. Gherontie canonarhul
51. Cranii izvoratoare de mir (unul din ele este a Sf. Clement, papa al Romei).
Peștera din apropiere
Lungimea: 383 metri.
3 Paraclise cu hramurile:
"Intrarea Maicii Domnului in biserica"
"Cuviosul Antonie de la Pecerska"
"Cuviosul Varlaam, egumenul Pecerskai".
Moastele a 73 de sfinti:
1. Chilia Cuviosului Antonie
2. Cuv. Prohor tamaduitorul
3. Cuv. Ioan Postitorul
4. Sf. Fecioara Iuliana
5-6. Cuv. Vasilie mucenicul si Cuv. Teodor mucenicul
7. Cuv. Policarp, arhim. Pecerskai
8. Cuv. Damian taumaturgul
9. Cuv. Varlaam, egumenul Pecerskai
10. Cuv. Erasmus
11. Cuv. Titus ieromonahul
12-13. Cuv. Teofil si Ioan
14. Cuv. Marcu, facatorul de morminte
15. Cuv. Nectarie schimnicul
16. Cuv. Alexie zavoratul
17. Cuv. Grigorie pictorul
18. Cuv. Serghie iconograful
19. Cuv. Sava
20. Cuv. Mercurie, episcop de Smolensk
21. Cuv. Pimen cel bolnav
22. Cuv. Nestor cronicarul
23. Cuv. mucenic Evstratie
24. Cuv. Eladie zavoratul
25. Cuv. Ieremia cel vazator cu duhul
26. Cuv. Moise ungarul
27. Cuv. Ioan multnevoitorul
28. Cuv. Nicolae Sviatosa
29. Cuv. Onufrie cel tacut
30. Cuv. Grigorie facatorul de minuni
31. Cuv. Onisim zavoratul
32. Cuv. Matei cel vazator cu duhul
33. Cuv. Isaia facatorul de minuni
34. Cuv. Avramie iubitorul de osteneala
35. Cuv. Nifont, episcop de Novgorod
36. Cuv. Silvestru
37. Cuv. Macarie
38. Cuv. Kuksa ieromartirul
39. Cuv. Pimen postitorul
40. Cuv. Anatolie
41. Cuv. Lavrentie zavoratul
42. Cuv. Sisoie zavoratul
43. Cuv. Teofil zavoratul
44. Cuv. Areta zavoratul
45. Cuv. Onisifor
46. Cuv. Alipie iconograful
47. Cuv. Simon, episcop de Suzdalskii
48. Cuv. Teofan postitorul
49. Cuv. Nicon, egumenul Pecerskai
50. Cuv. mucenic Anastasie diaconul
51-62. Sf. 12 Cuv. din biserica Pecerskai
63. Cuv. Avramie zavoratul
64. Cuv. Efrem, episcop de Pereiaslavkii
65. Cuv. Agapit doctorul
66. Cuv. Luca, iconomul Pecerskai
67. Cuv. Ilie
68. Sf. mc. Ioan copilul
69. Cuv. Nicon cel uscat
70. Cuv. Atanasie zavoratul
71. Cuv. Isaakie zavoratul
72. Cuv. Spiridon prescurarul
73. Cuv. Nicodim prescurarul.
Lungimea: 383 metri.
3 Paraclise cu hramurile:
"Intrarea Maicii Domnului in biserica"
"Cuviosul Antonie de la Pecerska"
"Cuviosul Varlaam, egumenul Pecerskai".
Moastele a 73 de sfinti:
1. Chilia Cuviosului Antonie
2. Cuv. Prohor tamaduitorul
3. Cuv. Ioan Postitorul
4. Sf. Fecioara Iuliana
5-6. Cuv. Vasilie mucenicul si Cuv. Teodor mucenicul
7. Cuv. Policarp, arhim. Pecerskai
8. Cuv. Damian taumaturgul
9. Cuv. Varlaam, egumenul Pecerskai
10. Cuv. Erasmus
11. Cuv. Titus ieromonahul
12-13. Cuv. Teofil si Ioan
14. Cuv. Marcu, facatorul de morminte
15. Cuv. Nectarie schimnicul
16. Cuv. Alexie zavoratul
17. Cuv. Grigorie pictorul
18. Cuv. Serghie iconograful
19. Cuv. Sava
20. Cuv. Mercurie, episcop de Smolensk
21. Cuv. Pimen cel bolnav
22. Cuv. Nestor cronicarul
23. Cuv. mucenic Evstratie
24. Cuv. Eladie zavoratul
25. Cuv. Ieremia cel vazator cu duhul
26. Cuv. Moise ungarul
27. Cuv. Ioan multnevoitorul
28. Cuv. Nicolae Sviatosa
29. Cuv. Onufrie cel tacut
30. Cuv. Grigorie facatorul de minuni
31. Cuv. Onisim zavoratul
32. Cuv. Matei cel vazator cu duhul
33. Cuv. Isaia facatorul de minuni
34. Cuv. Avramie iubitorul de osteneala
35. Cuv. Nifont, episcop de Novgorod
36. Cuv. Silvestru
37. Cuv. Macarie
38. Cuv. Kuksa ieromartirul
39. Cuv. Pimen postitorul
40. Cuv. Anatolie
41. Cuv. Lavrentie zavoratul
42. Cuv. Sisoie zavoratul
43. Cuv. Teofil zavoratul
44. Cuv. Areta zavoratul
45. Cuv. Onisifor
46. Cuv. Alipie iconograful
47. Cuv. Simon, episcop de Suzdalskii
48. Cuv. Teofan postitorul
49. Cuv. Nicon, egumenul Pecerskai
50. Cuv. mucenic Anastasie diaconul
51-62. Sf. 12 Cuv. din biserica Pecerskai
63. Cuv. Avramie zavoratul
64. Cuv. Efrem, episcop de Pereiaslavkii
65. Cuv. Agapit doctorul
66. Cuv. Luca, iconomul Pecerskai
67. Cuv. Ilie
68. Sf. mc. Ioan copilul
69. Cuv. Nicon cel uscat
70. Cuv. Atanasie zavoratul
71. Cuv. Isaakie zavoratul
72. Cuv. Spiridon prescurarul
73. Cuv. Nicodim prescurarul.
